Câmpeanu Alexandru 54

Sector 1 (lângă Primăria S1)

0737.043.910

Sunați acum

L - V: 9 - 21

S - D: 9 - 15

Vaccinare pisică

Vaccinarea la pisici

Vaccinarea reprezintă un instrument esențial în prevenirea bolilor infecțioase la pisici, contribuind la menținerea sănătății și bunăstării acestora.

Vaccinurile sunt preparate biologice care conțin antigeni specifici, capabili să inducă o reacție imunologică adaptivă, fără a provoca boala.

Vaccinarea pisicilor antrenează sistemul imunitar pentru a recunoaște și combate agenții patogeni specifici, asigurând astfel o protecție eficientă.

Tipuri de vaccinuri la pisici

Vaccinurile administrate se clasifică după mai multe criterii:

  • Vaccinuri vii atenuate – conțin microorganisme vii, dar slăbite, care nu pot provoca boala, dar induc un răspuns imun robust.
  • Vaccinuri inactivate (moarte) – conțin microorganisme omorâte care nu pot infecta câinele, dar stimulează imunitatea.
  • Vaccinuri recombinante – utilizând tehnologia ADN-ului recombinat pentru a crea un răspuns imun.

Boli virale la pisici ce pot fi prevenite prin vaccinare

Pisicile sunt susceptibile la o varietate de boli virale, dintre care cele mai importante și pentru care există vaccin, sunt:

  1. Rinotraheita felină

Cunoscută și sub denumirea de rinotraheita virală sau rinotraheita virală felină (Feline Viral Rhinotracheitis – FVR), este o boală infecțioasă acută care afectează căile respiratorii superioare ale pisicilor. Este cauzată de virusul herpes felin (FHV-1).

Virusul se transmite prin:

  • Prin secrețiile respiratorii (salivă, mucus nazal) de la pisici infectate.
  • Prin tuse și strănut, virusul se poate răspândi în medii închise.
  • Virusul poate supraviețui pe obiecte precum jucării, vase pentru apă și hrană, fiind astfel transmisibil prin contact indirect.

Simptomele rinotraheitei feline apar de obicei la 2-6 zile după expunerea la virus și pot include: lăcrimare excesiva, secreții nazale abundente, strănuturi frecvente si severe, dificultății respiratorii, tuse umeda, pierderea apetitului, comportament letargic.

  1. Panleucopenia Felină

Cunoscută și sub denumirea de panleucopenie virală sau distemperul felin, este o boală virală extrem de contagioasă care afectează pisicile domestice și sălbatice. Este cauzată de virusul parvovirusului felin (FPV), care atacă în special celulele cu diviziune rapidă, precum cele din măduva osoasă și sistemul gastrointestinal.

Virusul panleucopenic se poate transmite astfel:

  • Pisicile infectate elimină virusul în fecale, secreții nazale și salivă. Virusul poate supraviețui în mediu timp de luni de zile, infectând astfel pisicile prin contactul cu suprafețe contaminate.
  • Se poate răspândi prin tuse, strănut sau prin particule suspendate în aer.
  • Jucării, vase de mâncare, paturi sau alte obiecte cu care pisicile infectate au intrat în contact.

Simptomele panleucopeniei feline apar, de obicei, la 3-7 zile după expunerea la virus și includ: febra, letargie, pierderea apetitului, greață, vărsături, diaree severa adesea cu sânge, anemie.

  1. Calicivirusul felin

Este un virus ARN care provoacă infecții respiratorii acute și este una dintre cauzele principale ale complexului respirator felin.

Acest virus poate infecta pisicile astfel:

  • Prin secrețiile respiratorii de la pisicile infectate (tuse, strănut, salivă).
  • Virusul poate supraviețui pe suprafețe și obiecte contaminate (de exemplu, jucării, vase de mâncare) timp de zile sau chiar săptămâni.
  • Prin particulele suspendate în aer, mai ales în medii aglomerate, cum ar fi adăposturile pentru animale.

Simptomele infecției cu calicivirus pot varia de la ușoare la severe și pot include: lăcrimare excesiva, secreții nazale adesea purulente, congestie nazala, strănuturi frecvente, pierderea apetitului, apatie, leziuni sau ulcerații pe mucoasa bucala, care pot provoca durere si dificultăți la alimentație.

  1. Rabia

Este o boală virală acută, contagioasă și aproape întotdeauna fatală, cauzată de virusul rabic, care face parte din familia Rhabdoviridae. Aceasta afectează sistemul nervos central al mamiferelor, inclusiv pisicile, câinii și oamenii. Virusul rabic se transmite prin saliva animalelor infectate, de obicei prin mușcături.

Rabia se transmite în principal prin:

  • Contactul cu saliva unui animal infectat printr-o mușcătură este cea mai comună modalitate de transmitere.
  • Virusul poate pătrunde în organism prin răni deschise, tăieturi sau mucoase.
  • În rare cazuri, virusul poate fi transmis prin contactul cu secrețiile contaminate ale unui animal infectat.

Cele mai comune simptome sunt: comportament schimbat, agresiv sau neobișnuit, pierderea apetitului, sensibilitate la stimuli externi, convulsii si spasme musculare, coma, pana si moarte.

Schema de vaccinare la pisici

Schema de vaccinare începe la vârsta de 10 săptămâni, cu vaccinul trivalent împotriva Panleucopeniei feline, Rinotraheitei feline si Calcivirusul felin.

După 21 zile, se continua schema de vaccinare cu un rapel la vaccinul trivalent, însoțit de o doza de vaccin împotriva Virusului Rabic.

După încheierea schemei este obligatorie o vizita anuală la cabinet pentru a oferi o nouă doză de vaccin, pentru imunizare completă pe tot parcursul vieții animalului.

Concluzii despre vaccinarea la pisici

Reacțiile adverse la vaccinuri sunt rare și, de obicei, ușoare. Acestea pot include febră moderată, letargie, umflături locale la locul injecției.În cazuri foarte rare, pot apărea reacții alergice severe (anafilaxie), care necesită intervenție medicală de urgență.

Menținerea unei scheme corecte de vaccinare este crucială pentru protejarea nu doar a pisicilor, ci și a comunității, având în vedere că anumite boli prevenite prin vaccinare pot afecta oamenii sau alte pisici.