Câmpeanu Alexandru 54

Sector 1 (lângă Primăria S1)

0737.043.910

Sunați acum

L - V: 9 - 21

S - D: 9 - 15

Caine de talie mica

Boala valvulară mitrală la câine: simptome, diagnostic și tratament

Boala valvulară mitrală (BVM) este una dintre cele mai frecvente afecțiuni cardiace întâlnite la câini, în special la rasele mici și de vârstă mijlocie spre înaintată.

Această afecțiune afectează supapa mitrală, care joacă un rol esențial în controlul fluxului sanguin între atriul stâng și ventriculul stâng al inimii. Odată ce supapa mitrală nu mai funcționează corect, inima începe să pompeze mai greu, iar sângele poate refula în atriu, provocând o serie de complicații severe dacă nu este tratată la timp.

Cauzele bolii valvulare mitrale

Cea mai frecventă cauză a BVM este degenerarea supapei mitrale, cunoscută și sub denumirea de degenerescență mixomatoasă a valvei mitrale. Aceasta este o afecțiune progresivă care determină îngroșarea și deformarea supapei, împiedicând-o să se închidă complet. La câini, boala apare cel mai frecvent la rasele mici și mijlocii, precum Cavalier King Charles Spaniel, Poodle, Shih Tzu și Chihuahua, dar poate apărea și la alte rase.

Deși factorii genetici joacă un rol important, și alți factori, cum ar fi vârsta și presiunea pe valvele cardiace de-a lungul vieții, pot contribui la apariția BVM.

Simptomele bolii valvulare mitrale la câini

Simptomele variază în funcție de stadiul bolii. În stadiile inițiale, mulți câini nu prezintă simptome evidente, dar pe măsură ce boala progresează, pot apărea următoarele semne clinice:

  1. Tuse persistentă – cauzată de acumularea de lichid în plămâni sau de mărirea inimii care comprimă căile respiratorii.
  2. Respirație dificilă (dispnee) – câinele poate începe să respire mai greu, în special după efort fizic sau în timpul nopții.
  3. Oboseală rapidă – un câine afectat de BVM se poate simți obosit după activități obișnuite.
  4. Sincopă (leșinuri) – câinii pot leșina din cauza unui flux inadecvat de sânge către creier.
  5. Umflături – în stadii avansate, câinele poate dezvolta edeme la nivelul abdomenului sau membrelor din cauza retenției de lichide.

Diagnostic

Diagnosticarea bolii valvulare mitrale începe de obicei cu un consult veterinar de rutină, în care medicul poate detecta un suflu cardiac anormal prin auscultație (auscultarea inimii cu un stetoscop). Dacă se suspectează BVM, sunt necesare investigații suplimentare pentru a confirma diagnosticul și pentru a evalua gravitatea bolii.

Metodele de diagnostic includ:

  1. Radiografia toracică – pentru a verifica mărimea inimii și prezența eventualelor acumulări de lichide în plămâni.
  2. Ecocardiografia (ultrasunete ale inimii) – metoda cea mai precisă de a evalua funcționarea supapelor cardiace și a detecta refluxul sângelui.
  3. Electrocardiograma (ECG) – pentru a verifica ritmul și activitatea electrică a inimii.
  4. Analize de sânge – pentru a evalua funcția organelor, inclusiv a rinichilor, care pot fi afectați de insuficiența cardiacă.
Stadii ale bolii valvulare mitrale

BVM este clasificată în mai multe stadii, în funcție de severitate:

  • Stadiul A: Câinii care prezintă un risc crescut (de exemplu, rasele predispuse) dar nu au simptome sau semne clinice.
  • Stadiul B1: Câinii cu suflu cardiac, dar fără modificări evidente ale inimii la examinările imagistice.
  • Stadiul B2: Câini cu suflu cardiac și modificări structurale la nivelul inimii (mărire a ventriculului stâng), dar fără semne clinice de insuficiență cardiacă.
  • Stadiul C: Câini care prezintă simptome de insuficiență cardiacă (cum ar fi tusea și dificultatea de respirație).
  • Stadiul D: Boala este într-un stadiu avansat, iar câinele nu răspunde adecvat la tratamentul standard.
Tratament

Nu există un remediu pentru boala valvulară mitrală, dar tratamentele sunt disponibile pentru a gestiona simptomele și pentru a încetini progresia bolii. Terapia depinde de stadiul în care se află câinele și poate include:

  1. Medicație:
  • Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) – ajută la reducerea tensiunii arteriale și la diminuarea presiunii asupra inimii.
  • Diuretice – pentru a elimina excesul de lichide din organism și a reduce edemele sau acumulările de lichid din plămâni.
  • Digoxină – pentru a îmbunătăți contractilitatea inimii și a controla ritmul cardiac.
  • Beta-blocante – pentru a scădea ritmul cardiac și a reduce solicitarea inimii.
  1. Monitorizare periodică – Câinii diagnosticați cu BVM necesită controale regulate, pentru a evalua progresia bolii și a ajusta tratamentul.
  2. Intervenție chirurgicală – În cazuri foarte rare și în clinici specializate, este posibilă o intervenție chirurgicală pentru repararea sau înlocuirea valvei mitrale, însă acest tratament este costisitor și riscant.
Prognostic și prevenție

Prognosticul pentru câinii cu BVM variază în funcție de stadiul bolii la momentul diagnosticării și de răspunsul la tratament. În stadiile incipiente, câinii pot trăi ani de zile cu o bună calitate a vieții, însă odată ce boala progresează către insuficiență cardiacă congestivă, speranța de viață poate fi semnificativ redusă.

Pentru rasele predispuse genetic, este important ca proprietarii să efectueze controale regulate la veterinar și să monitorizeze orice semne de boală cardiacă. Diagnosticul precoce și managementul adecvat pot îmbunătăți calitatea vieții câinelui și pot prelungi viața acestuia.

Concluzie

Boala valvulară mitrală este o afecțiune comună, dar gravă, care afectează câinii, în special cei de rase mici și mijlocii. Recunoașterea timpurie a simptomelor și diagnosticarea promptă sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a bolii. Tratamentul medicamentos poate ajuta la prelungirea vieții și la îmbunătățirea calității acesteia, dar monitorizarea constantă și vizitele regulate la veterinar rămân esențiale pentru controlul bolii.