Boala cardiacă hipertrofică (HCM) este una dintre cele mai frecvente afecțiuni cardiace la pisici, afectând în special rasele de pisici domestice.
Această afecțiune constă în îngroșarea anormală a pereților ventriculului stâng al inimii, ceea ce face ca inima să funcționeze mai greu și să pompeze sângele mai puțin eficient.
HCM poate duce la complicații severe, precum insuficiență cardiacă, tromboembolism (cheaguri de sânge) și moarte subită. Înțelegerea simptomelor, diagnosticului și tratamentului acestei afecțiuni este esențială pentru sănătatea pisicilor afectate.
Cauze și factori de risc
Cauza exactă a HCM la pisici nu este complet cunoscută, dar există o puternică componentă genetică implicată, în special la anumite rase. Rasele de pisici precum Maine Coon și Ragdoll sunt mai predispuse să dezvolte HCM din cauza mutațiilor genetice moștenite. Cu toate acestea, boala poate apărea și la pisici fără istoric genetic, indiferent de rasă.
Un alt factor de risc este vârsta. Deși HCM poate afecta pisicile de toate vârstele, este mai frecventă la pisicile tinere și de vârstă mijlocie. De asemenea, masculii par să fie afectați într-o proporție mai mare decât femelele.
Simptome
Simptomele bolii cardiace hipertrofice pot varia în funcție de gravitatea afecțiunii și de cât de avansată este boala. În stadiile incipiente, HCM poate fi asimptomatică, ceea ce înseamnă că pisica nu va prezenta semne evidente de boală. Pe măsură ce boala progresează, pot apărea următoarele simptome:
- Dificultăți de respirație: Pisicile pot respira rapid sau superficial, mai ales după activitate fizică sau în repaus.
- Letargie: Pisica poate deveni mai apatică și mai puțin activă decât în mod obișnuit.
- Pierdere în greutate: Anorexia sau pierderea poftei de mâncare poate fi un indiciu că pisica nu se simte bine.
- Tuse sau gâfâială: Acestea pot indica acumularea de lichid în plămâni (edem pulmonar).
- Leșin: Unele pisici pot suferi colaps sau episoade de leșin brusc.
- Mers anormal sau paralizie temporară: În cazuri avansate, cheagurile de sânge pot provoca paralizia membrelor posterioare, o complicație gravă a HCM, numită tromboembolism aortic.
Diagnostic
Diagnosticarea HCM la pisici necesită o evaluare medicală atentă, care poate include mai multe teste și examinări. Cele mai utilizate metode de diagnostic includ:
- Auscultația cardiacă: Veterinarul va asculta inima pisicii pentru a detecta eventuale sunete anormale, cum ar fi un murmur cardiac sau ritmuri neregulate.
- Ecocardiografia: Este metoda standard de diagnostic pentru HCM, permițând măsurarea grosimii pereților inimii și evaluarea funcției ventriculului stâng.
- Electrocardiograma (ECG): Această metodă măsoară activitatea electrică a inimii și poate detecta aritmii sau alte anomalii.
- Radiografia toracică: Radiografiile pot fi utile pentru a evalua dimensiunea și forma inimii și pentru a detecta semne de insuficiență cardiacă sau acumulare de lichid în plămâni.
- Teste de sânge: Unele teste de sânge, cum ar fi markerii specifici (de exemplu, NT-proBNP), pot ajuta la detectarea bolilor cardiace și a gradului de afectare.
Tratament și management
Din păcate, nu există un tratament curativ pentru HCM la pisici, dar boala poate fi gestionată pentru a îmbunătăți calitatea vieții pisicii și a încetini progresia acesteia. Tratamentul depinde de severitatea bolii și de simptomele pisicii.
- Medicamente: Pisicilor li se pot prescrie medicamente care să ajute la reducerea presiunii asupra inimii și la prevenirea formării cheagurilor de sânge. Beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu și anticoagulantele sunt frecvent utilizate.
- Dieta: O dietă echilibrată și gestionarea greutății sunt esențiale pentru a reduce stresul asupra inimii. De asemenea, unele diete formulate special pentru pisicile cu afecțiuni cardiace pot conține niveluri reduse de sodiu.
- Monitorizarea regulată: Pisicile cu HCM necesită controale veterinare frecvente, inclusiv ecocardiografii regulate, pentru a monitoriza evoluția bolii și a ajusta tratamentul în funcție de necesități.
Prognostic
Prognosticul pentru pisicile cu HCM variază considerabil. Unele pisici pot trăi ani de zile fără să prezinte simptome evidente, în timp ce altele pot dezvolta rapid complicații care le pun viața în pericol. Tromboembolismul și insuficiența cardiacă congestivă sunt cele mai grave complicații, care pot reduce dramatic speranța de viață. Cu toate acestea, diagnosticarea timpurie și un tratament corespunzător pot prelungi durata de viață a pisicii și îi pot îmbunătăți calitatea vieții.
Concluzie
Boala cardiacă hipertrofică este o afecțiune gravă care poate afecta pisicile de orice rasă și vârstă, dar unele rase sunt mai predispuse. Deși nu poate fi vindecată, HCM poate fi gestionată prin tratament medicamentos și controale veterinare regulate.
Proprietarii de pisici ar trebui să fie vigilenți la orice semne de boală și să își aducă animalul de companie la veterinar pentru evaluări regulate, mai ales dacă pisica face parte dintr-o rasă predispusă la HCM.
Detectarea și tratarea precoce sunt cruciale pentru asigurarea unei vieți mai lungi și mai sănătoase pentru pisicile afectate.